Ma intreb de multe ori ce as face cu viata mea. Sincer habar n-am si mai imi raman numai patru luni pentru a ma decide. O alegere destul de grea si timp foarte putin imi ramane. Nimeni nu vrea sa-si greseasca profesia – ar fi ani pierduti din viata. Si nici sa te dezamagesti nu vrei sau sa lucrezi in ceva in care sa nu-ti placa.
Sunt intre doua facultati (am redus din mai multe), la cat de nehotarata pot sa fiu. Omg!!!
As face Arhitectura, dar nu a tecnica ci a normala care se bazeaza pe design mai mult, dar sigur nota n-o sa mi dea sa intru. Sunt de natura pesimista, ce vrei sa fac? Macar avem un nou sistem de bac cu proba especifica si poti sa scoti pana la 14 la nota. Suna fain, dar totusi e destul de greu de scos. Cum o sa se prezinte toti prostii la examenul specific, o sa-mi ia locul. Macar merita incercat. Si cum a zis profu’ de mate, tre’ sa lupt pana la final. Trebuie sa invat o gramada si deja ma simt obosita. Si in plus, as face-o numai in Politecnica, fiindca in Alcalà nu imi place. Nici in alt oras nu m-as duce. Prea multe cheltuieli. In Poli as avea profesori niste arhitecti de renume pe care ii admir de mult si e mult mai fain pentru job dupa. Poate chiar am noroc sa ma ia cineva la ochi buni si sa-mi gasesc de munca.
A doua optiune ar fi Traducere. As face engleza si franceza. Nu ar fi foarte dificil. Imi surade idea. Ar fi patru ani destul de usori, cu multe carti de citit, istorie (ceea ce nu mi pera convine), fara mate (care mie chiar imi place). In plus, as mai si face alte limbi straine la facultate. Are si iesiri profesionale. E cautata profesia, asa ca n-as muri de foame.
Dar sincer ce mierda vreau eu sa fac cu viata mea? Oare invat de pomana? Nu stiu cum m-as vedea in viitor, nu stiu cu cine as lucra, ca ce… Vreau sa elucidez odata acest mister. Cred ca ma gandesc prea mult el asta, ii dau prea multe ‘vueltas’ la situatie. Dar eu totdeauna am fost o persoana care gandeste prea mult inainte sa faca ceva. Totusi la final am sa decid primul lucru care imi trece prin minte. Poate pana la urma ajung sa fac orice altceva, ceva ce nici nu mi-ai fi trecut prin cap. Poate o sa merg sa fac matematica sau informatica, chiar daca nu mi se par facultati prea atractive. Poate ajung sa dau la drept. Mai stiu io?!
Deci chiar ma vad. Stiu ca o sa am foaia de matricula in mana, voi completa toate datele personale, voi face fotocopii la toate actele ce o sa-mi trebuiasca si atunci cand ajung la secretarie, exact inainte sa dau hartiile, o sa iau pixul si o sa pun optiunile mele. Cine stie, poate cu noul tip de selectividad si cu noua forma de facut media o sa pot sa ajung arhitecta sau poate traductoare. Cine stie?…
Nu stiu unde, ce si cum o sa fiu peste cinci sau sase luni. ‘No quiero ilusionarme’, iar dupa aceea sa ma deceptionez cand primesc scrisoarea acasa. Chiar nu vreau… N-ar mai trebui sa ma mai gandesc la asta. Ar trebui sa ma concentrez pe invatat, sa-mi urc nota medie macar pana la 8. Stiu ca la PAU o sa iau nota mult mai mica decat nota din liceu.
Grea decizie si e pentru o viata intreaga. E si o mare responsabilitate. Trebuie sa scriu si in iulie cand viitorul o sa fie decis.
17/02/2010
22.2.10
9.2.10
8.2.10
if i ever win a grammy or an oscar or other type of important awards, this will be my speech...

I look up to my heroes – My hero, Foo Fighters
I was listening to a song about heroes yesterday.
Everybody had or still has heroes in their lives, don’t they? We look up to them more then to anybody in this life, we want to be like them and follow their steps. It’s something ordinary to all the people. So today the question is: who are your heroes? Maybe some rock stars or maybe a working class hero, just a normal person.
I personally have many heroes as I admire different people because of their diverse abilities, achievements or things I’ve been impressed about. Both famous and not that famous people impressed me and I’m trying to learn from all of them - Kurt Cobain for his contribution to music even though he decided suicide is better then living, James Hetfield for passing through so many awful experiences in his life and he is still alive out there doing his best as the lead singer of Metallica, Tarja Turunen who achieved so much in Nightwish and after this period she is still accomplishing her goals. Picasso is my favorite one due to the fact that he was responsible of a whole revolution in Contemporary Art. These are only a few of my famous heroes.
Another man who influenced my life was one of my Art teachers. I learnt so many things from him artistically and, of course, as a person also. He was the person with so much patience I have ever met. My first steps in painting were given following his example. I’ll always look up to him. What’s more, I also admire my parents for being the ones who raised me up and supported me in all the things I wanted.
And the list can go on and on. Different people from diverse backgrounds may be your examples in your life, might be all you’d ever wanted to become. Maybe friends you grew up with or friends you lost – they all can be your everyday heroes.
All of them followed their dreams doing what they know best. They all fought to fulfil their dreams no matter what and they all are symbols for many people. What do we learn from all of this? We learn that we should fight for what we want, for our dreams no matter which are those or what steps out in our way. Fulfilling them may be the hardest thing we’ll have to do in our lives, but fighting for it will be rewarded sometimes soon.
There go my heroes, watch them as they go…
Insecurity kills all that’s beautiful
Cateodata adorm gandindu-ma la ce ar fi fost daca... Traiesc in trecut, uit de prezent, dar vreau viitorul. Traiesc in regrete si dureri, printre reprosusi si frica de a nu putea inainta. Lumina pare din ce in ce mai departe, iar eu nu identific clipa in care sa pot schimba ceva.
Fantome din trecut ma urmaresc, ganduri ce-mi strabat mintea… Ingeri pierduti, esecul trecut si viitor, privirea in gol…
Mi-e teama de mine, mi-e frica de ce va fi, mi-e dor de mine. Oare de ce m-am schimbat atat de mult?
2009-12-03, midnight almost
Subscribe to:
Posts (Atom)