Ce e arta?....

Ce inseamna arta pentru mine? E dificil de definit.

Inseamna totul- inceputul, sfarsitul, prezentul, trecutul, viitorul... E viata, puterea de a supravietui de-a lungul timpului. Este lumea ideala in care as putea locui intotdeauna; e refugiul in care ma pot indeparta de nedreptatile contemporane; arta e o munca continua si totusi nu o povara. Pictura e un jurnal, un joc permis si la o varsta adulta, o poezie fara cuvinte; e o furtuna de mii de sentimente strivite pe panza, este lupta interioara cu tine insuti in incercarea de a te descoperi. E un oras medieval intr-o lume moderna.

Arta m-a invatat sa vad viata cu alti ochi; m-a invatat sa cred in mine, sa iau mii de decizii pe minut, sa nu-mi fie frica sa gresesc, sa iubesc culorile. Am invatat sa imi exprim iluzile si visele, speranta si iubirea, sa pictez dorinte...

Arta e copilul inca existent in mine, e cea care ma ajuta sa-mi pastrez picatura de inocenta ramasa in acest suflet normal; e o simpla doza secreta de nebunie care ma alunga din monotonia de zi cu zi.

Sper ca... va ramane prezenta in mine de-a lungul vietii si ca o sa fie calea mea in continuare...

Arta...

Te caut...

Poate ca viata ma va indruma spre soare, poate ca raul e cel care va castiga lupta, poate ca...
Visez cu ochi deschisi si imi fac planuri. Incep sa ma cunosc pe mine insumi si sa detin controlul vietii mele .
Dar totul e doar un vis, un vis care mi-ar placea devina realitate. Dar nimic nu mi-e de folos daca nu esti aici, alaturi de mine.
Intr-o tacere absoluta, te caut si visez ca te pot iubi, dar eu pentru tine n-am existat niciodata.Am fost ca o umbra intr-un vis delirant. Am fost o noapte furtunoasa intr-o zi calduroasa de vara.

Trebuie sa te gasesc si vreau sa te pot atinge. Mi-as dori sa existi, sa nu fi doar o inchipuire. Inca te mai caut...

Unde esti??

Dorinte

Pasii profunzi in ploaia tarzie... Drumul pustiu... Noaptea albastra... Luna... Ploaia cazand peste umerii goi ai tinerei fete...Se grabeste; nu stie unde. Timpul se scurge si ea alearga spre nicaieri... Vrea sa scape - de lume.Vrea sa plece departe.
Rimelul scurs pe fata ei palida... Ochii umeziti... Plange; si-alearga...
Vrea sa strige; vrea sa o ajute cineva; vrea... Dar cine o asculta? E cineva acolo? Nu... nu e nimeni.
Doar umbrele celor care nu mai sunt, umbrele indoielilor care o framanta acum, care au framantat-o in trecut si care nu o vor mai lasa in pace. E innecata intr-o mare de nimic, intr-un intuneric care o absoarbe, in umbre care o innebunesc...
Alearga mai repede, tot mai repede. Respira tot mai greu. Tzipa. Isi doreste sa lase totul in urma si sa inceapa din nou. Lupta. Lupta cu ea. Lupta cu toti. Alearga. Tzipa. Vrea... Vrea sa poata sa fie ea... Isi doreste sa nu fie o simpla actrita pe o scena fara un public sa o aplaude. Ravneste poate la mai mult, mai bun... Nu vrea sa fie o simpla marioneta in mainile celorlalti, sa poarte masca ca de obicei, sa piarda timpul cu lucruri inutile...
E destul de simplu. Nu mai vrea asta. Nu.....

La bar- l mom l lucru