few days ago....

Stiu ca daca ti se inchide o usa ti se deschide o fereastra. Poate ca va fi mai greu sa sari pe fereastra si sa mergi inainte, dar se spune ca tot timpul ai o scapare, o sansa de inaintare.

Stiu ca probabil cu vine neimplinite, cu dorinte nerealizate, dar vreau sa am usa asta deschisa macar pana ajung eu acolo. Sper sa nu ajung prea tarziu, sper sa trec peste obstacole.

eu cu mine....

Esti mare, dar totusi tot copil ai ramas. Te vezi departe, cu faima, fiind arhitecta… Te vezi lucrand si desenand. Te vezi departe. Iti place sa visezi, copilo. Iti place sa-ti faci planuri. Stiu ca iti place, dar ti-e frica sa-ti infrunti prezentul. Esti o mare de contradictii, esti un labirint de vise, esti un plan fara arhitect, esti totul, dar nu esti nimic. Ti-e frica de decizii, ti-e frica de esec. Dar trebuie sa risti, trebuie sa crezi, sa fi tu insuti. Stii ca poti sa faci orice. De ce oare nu crezi?

regrete nespuse, uitare...

Mi-au trecut obsesii repede. Mi-au trecut mult mai repede. Trebuie sa incep din nou. Nu mai vreau iluzii false. Nu vreau idei tampite in cap. Vreau sa sterg memoriile. Se va termina. Va pleca precum vantul de repede. Va merge, iar eu o sa uit, precum am uitat multa lume. O sa uit de toti acesti ani, de toata lumea care a trecut pe langa mine, unii kre kiar sunt fara egal. O sa uit precum am uitat alte lucruri. O sa uit si o sa regret multe lucruri care nu le-am facut. N-o sa mai il vad si o sa uit.

Cum ma pot urî in momente asa din cauza ca sunt lasa!!! Cum pot fi asa de nu stiu cum uneori? Cum pot sa ratezi sanse pe care sigur n-o sa le mai am vreodata ?

Va trece tot. Am alte lucruri in cap si n-o sa-l mai vad niciodata. Totul se uita, nu-i asa? 26/05/10

i wish life would be easier

Imi doresc ca viata sa fie mai usoara uneori. Vreau sa inteleg de ce ma complic cand de fapt solutia poate fi obtinuta mult mai repede decat pe drumul ales de mine. Chiar as vrea sa stiu de ce nu prefer din comoditate varianta usoara de a obtine lucrurile. De ce prefer sa raman cu indoieli si nu vreau sa risc? Oare de ce mi-este asa de frica de refuz, de a fi inteleasa gresit? Oare cand voi indrazni sa risc cu adevarat? Voi astepta asa de mult timp sa pot spune chiar tot ce gandesc?

Stiu ca este foarte clar ca am prioritati mai importante pe drum si ca nu pot sa le abandonez. Dar poate un strop de adrenalina sau de betie in decizii mi-ar scoate viata din comoditate si normalitate. Ar fi chiar binevenit. Dar stiu ca o sa prefer comoditatea, ca voi decide sa ignor oameni si semne, ca voi uita repede, ca voi alege siguranta singuratatii. Stiu ca maine nu voi decide nici un schimbare; maine va fi la fel ca azi: voi ignora multe lucruri din cauza trista ca nu voi vrea sa risc.

25/05/10

la orla