Ma plimb pe malul marii. Soarele apune si simt cum marea imi gadila din cand in cand picioarele... Se vad pescarusii zburand lejer... Ma intreb daca ei sunt singurii care inca pastreaza o lacrima de inocenta in ei si daca doar ei se pot bucura de o libertate absoluta. De ce noi oamenii nu putem trai asha de liberi, fara sa ne gandim la ziua de maine? Tu...Privirea ta e tot timpul cu mine. Chiar daca vreau sa te uit ea nu ma lasa. A fost totul asa de scurt, s-a intamplat asa de repede... Aici ne-am cunoscut pentru prima data. Noaptea aceea am stat impreuna. Atunci ne am dat primul sarut. Timpul a trecut asa de repede intrucat ne-a prins rasaritul pe plaja. Am vorbit despre multe lucruri si cand am ramas fara subiect de discutie am inceput sa ne uita unul la altul si sa radem ca nebunii.
De atunci nu te-am mai vazut niciodata. M-ai luat de mana si mi-ai spus ca trebuie sa pleci, dar ca te vei intoarce in curand,...cand vei fii liber. In acel moment ti-ai pus aripile tale de inger si ti-ai luat zborul. Ai plecat... Au trecut multi ani de atunci... In toti acestia eu te am asteptat aici pe plaja asta pustie. Dar azi m-am hotarat sa nu mai astept. Am hotarat sa vin sa te caut... si te voi gasi...
No comments:
Post a Comment