26.9.08

Suflet pustiu

Suflet pustiu de ce ai venit la mine? De ce ai venit asa devreme? Nu puteai sa intarzii un pic mai mult? Ce vrei? Spune-mi, te rog, ce vrei de la mine? Nu mai suport... Te joci cu mine ca un pianist incercand sa compuna o melodie, parca as fi o simpla marioneta in mainile tale sh nu m-as putea apara. Dar tie nu-ti pasa asa-i, suflete? Vrei sa ma innebunesti, ma amagesti, te simt si in urmatorul moment te pierd... Ma faci sa trec de la agonie la completul extaz... Ma faci sa ma ratacesc, pacalindu-ma si facandu-ma sa cred pentru o clipa ca am gasit calea corecta. Ma faci sa ma sting incet...
Suflet pustiu, esti un impostor...un impostor las. De ce nu ma lasi sa te vad? De ce nu vrei sa ne luptam?
Pleaca suflet pustiu!!! Pleaca!!! Nu ma mai urmari! Nu vreau sa fiu goala, nu vreau sa raman pustie, sa fiu ca tine... Vreau sa traiesc, vreau, vreau... Pleaca si lasa-ma in pace.

jurnal de demult

Aqui estoy otra vez...en el mismo camino de siempre, involucrada en la misma rutina, viendo las mismas personas... Nada nuevo que contar... Alli estan los mismos niños jugando en el parque y los ancianos paseando. Nada ha cambiado de ayer a hoy.
Puede que necesite un cambio, puede que no. La verdad es que no se que me pasa. Estoy sin ganas de nada, ni de hablar, ni de bromear, de nada.
Siento que he cambiado mucho a lo largo de estos años. La gente dice que he madurado. yo no la creo. ya no creo nada.
26/09/08

4.9.08

As vrea...


As vrea sa fiu puternica,
As vrea sa fiu eu...
As vrea sa lupt cu toti
Si sa castig mereu.

As vrea un suflet bland
Ce sa te indulceasca;
Atunci cand tu esti trist
Sa te inveseleasca.

As vrea sa ma iubesti
Si sa ma tii in brate,
Sa ma privesti in ochi...

As vrea ca timpul sa se opreasca in loc,
Ca toti sa dispara
Si sa ramanem numai noi...
Doi.

As vrea sa fiu acolo
Acolo undeva
Alaturi de tine
De unde nimeni nu ma poate lua...

As vrea sa fiu cu tine
Cu tine in cer
Si sa zburam,
Sa zburam departe...

Doar noi...
Doi.

2.9.08

Ganduri



Trezeste-te... Hai trezeste-te odata...
Stiu ca e greu, dar trebuie sa o faci.
Stiu, stiu ca nu vrei... nici mie nu-mi convine...
Dar ce pot sa fac?
Nu pot sa lup singura impotriva tuturor.
Da, da... Poti sa zici ce vrei:
Sunt poate o lasa, poate ma dau batuta mult prea usor...
Dar intelege-ma: mi-e greu si mie.
E totul nou pentru mine;
Aici si acum... trebuie sa invat totul din mers,
Trebuie sa merg mai departe chiar daca am facut ceva gresit,
Trebuie sa ma descurc singura intr-o lume nedreapta...

Trebuie s-o fac...

Scrisoare


Azi-noapte te-am visat... Mi-am amintit de tot... Cum am putut uita toate clipele acelea? Tot ce a fost intre noi?
Eram doar niste copii ce invatau sa se iubeasca... Doar noi doi pe acea banca din parc. Restul lumii parca nu exista, parca disparea pentru niste clipe. Unde au fugit acele clipe de inocentza ale amandurora? Cum de ne-am uitat si cum de nu ne mai vorbim?
Cati ani au trecut de atunci... Viata ni s-a scurs prea repede, ce-i drept. Nu-mi vine sa cred... Imi amintesc de tine parca s-ar fi intamplat ieri. Imi amintesc ochii tai mari si caprui care ma priveau insistent, de forma in care ma alintai sau ma strageai in brate si ma calmai cand eram trista. Timpul trecea asha de repede in preajma ta.
Tii minte primul nostru sarut?Cum am putut vreodata sa-l uit? Soarele apunea si noi am epuizat toate cuvintele care puteam sa ni le spunem. Ne uitam unul la altul, dar nimeni nu reusea sa zica nimic... Atunci te-ai apropiat de mine si m-ai sarutat...
Azi am ajuns in oras dupa mult timp. Cate amintiri mi-au revenit dintr-o data... Ma plimb prin acel parc amintindu-mi de tot ce s-a intamplat, de toata viatza mea inainte sa ma mut... Eram asa de fericita...
Nu stiu ce s-a mai intamplat cu tine. N-am mai vorbit de mult. Si nici macar nu stiu daca mai locuiesti in acelasi loc, dar totusi iti scriu aceasta scrisoare poate am noroc... Cine stie?!...
Powered By Blogger