Scrisoare

Azi-noapte te-am visat... Mi-am amintit de tot... Cum am putut uita toate clipele acelea? Tot ce a fost intre noi?
Eram doar niste copii ce invatau sa se iubeasca... Doar noi doi pe acea banca din parc. Restul lumii parca nu exista, parca disparea pentru niste clipe. Unde au fugit acele clipe de inocentza ale amandurora? Cum de ne-am uitat si cum de nu ne mai vorbim?
Cati ani au trecut de atunci... Viata ni s-a scurs prea repede, ce-i drept. Nu-mi vine sa cred... Imi amintesc de tine parca s-ar fi intamplat ieri. Imi amintesc ochii tai mari si caprui care ma priveau insistent, de forma in care ma alintai sau ma strageai in brate si ma calmai cand eram trista. Timpul trecea asha de repede in preajma ta.
Tii minte primul nostru sarut?Cum am putut vreodata sa-l uit? Soarele apunea si noi am epuizat toate cuvintele care puteam sa ni le spunem. Ne uitam unul la altul, dar nimeni nu reusea sa zica nimic... Atunci te-ai apropiat de mine si m-ai sarutat...
Azi am ajuns in oras dupa mult timp. Cate amintiri mi-au revenit dintr-o data... Ma plimb prin acel parc amintindu-mi de tot ce s-a intamplat, de toata viatza mea inainte sa ma mut... Eram asa de fericita...
Nu stiu ce s-a mai intamplat cu tine. N-am mai vorbit de mult. Si nici macar nu stiu daca mai locuiesti in acelasi loc, dar totusi iti scriu aceasta scrisoare poate am noroc... Cine stie?!...