Oare e rau sa-ti fie frica de propriu tau destin, de viitor? Intotdeauna m-am intrebat daca lumea inca te judeca ceea ce este destul de comun in zilele noastre si adevaraul este ca inca traim intr-o lume in care lumea te condamna pentru greselile facute sau pentru acele decizii luate pe care ei le considera gresite. Chiar merita efortul de ati urmari visul toate consecintele ce s-ar putea sa apara dupa? Oare cat de mult as fi in stare sa lupt pentru ceea ce vreau?
De ce imi este frica de visele mele si de ceea ce as fi in stare sa realizez? Poate ca nu mi-e frica de mine; poate ca imi este frica de restul, de persoanele din jur, de ceea ce o sa creada…
Stiu ca pot sa fac orice imi doresc, ca ma duce mintea; as putea face si o inginerie daca imi pun in minte lucrul acesta, dar daca pentru mine cel mai important ar fi sa am timpul necesar sa desenez. Atunci as fi intradevar fericita. Oare e parte din “following your dream” sa suporti crizele tuturor cand vine vorba de ce vrei tu insuti de la viata? De ce oare drumul vietii trebuie sa iti puna piedici? Oare merita efortu sau sunt doar vise de care ar trebui sa uit si sa incep sa ma dedic la orice altceva, sa caut o alternativa mult mai realista?
Mi-ar placea sa pot sa nu ma mai gandesc atata la consecinte, sincer mi se pare mult prea dificila situatia. Poate ca ar fi mai bine sa nu va viata ca pe o problema matematica in care doar o solutie este posibila si considerata corecta; poate ca ar trebui sa vad viata ca pe un desen in care tot ceea ce conteaza e sentimentul final care iti lasa acel proces creativ, in care te poti linisti, te poti indeparta de cruzimea celorlati, te poti cunoaste pe tine insuti, etc. Dar totusi mi-e teama de reactile celor din jur, nu vreau sa fiu judecata gresit si nici nu vreau sa dezamagesc. In acelasi timp, vreau sa fiu eu insumi, vreau sa continui sa desenez, vreau sa clipesc si sa-mi vad atarnate tablourile pe pereti.
Stiu ca sunt singura vinovata, pentru ca gandesc prea mult, reflexionez fiecare miscare… asta sunt eu si ar trebui sa invat sa ma accept asa cum sunt. Deocamdata sper sa fac ceea ce e bine pentru viitorul meu, sper ca pana la urma sa pot sa zic clar ca asta e ceea ce vreau si cum vreau sa-mi castig viata. Sper ca nu va fi tarziu atunci…
21/03/2010