Esti mare, dar totusi tot copil ai ramas. Te vezi departe, cu faima, fiind arhitecta… Te vezi lucrand si desenand. Te vezi departe. Iti place sa visezi, copilo. Iti place sa-ti faci planuri. Stiu ca iti place, dar ti-e frica sa-ti infrunti prezentul. Esti o mare de contradictii, esti un labirint de vise, esti un plan fara arhitect, esti totul, dar nu esti nimic. Ti-e frica de decizii, ti-e frica de esec. Dar trebuie sa risti, trebuie sa crezi, sa fi tu insuti. Stii ca poti sa faci orice. De ce oare nu crezi?
No comments:
Post a Comment