Banuiesc ca ar fi trebuit sa ma astept inca din momentul in care am intrat la arhitectura la noptile nedormite insotite de litrii de cafea tare si redbul-uri, la nemancat, la desenat in continuu… Dar totusi, credeam ca sunt exagerari, ca n-o sa fie chiar atata de mult. Crezut a ramas totul. Realitatea e asta. Tot timpul este plin de desene, idei, creier stors pana cand nu mai poate si noi cadem lati la pat si momente in care pari mai mult zombi decat persoana normala, adica vie.
Ne-au obisnuit cu idea ca totul in viata arhitectului o sa fie ca un examen zilnic. Acum, fata de profesori. Maine, fata de clienti. Viata aleasa corespunde la “Imi place, iti cumpar. Nu-mi place, angajez altul.”
E greu sa fi supus zilnic la interrogatoriu, un interogatoriu aproape fortat uneori, e greu sa fi sub stres, sa incepi sa dezamagesti. Dar presupun ca facultatea aceasta te pregateste pentru viata propriu-zisa. Te face sa poti sa infrunti dificultatile fara sa te doboare.
Pe scurt… Arhitectura te schimba. Incet, dar o face. Tu simti schimbarea?
No comments:
Post a Comment