Ma intreb de multe ori ce as face cu viata mea. Sincer habar n-am si mai imi raman numai patru luni pentru a ma decide. O alegere destul de grea si timp foarte putin imi ramane. Nimeni nu vrea sa-si greseasca profesia – ar fi ani pierduti din viata. Si nici sa te dezamagesti nu vrei sau sa lucrezi in ceva in care sa nu-ti placa.
Sunt intre doua facultati (am redus din mai multe), la cat de nehotarata pot sa fiu. Omg!!!
As face Arhitectura, dar nu a tecnica ci a normala care se bazeaza pe design mai mult, dar sigur nota n-o sa mi dea sa intru. Sunt de natura pesimista, ce vrei sa fac? Macar avem un nou sistem de bac cu proba especifica si poti sa scoti pana la 14 la nota. Suna fain, dar totusi e destul de greu de scos. Cum o sa se prezinte toti prostii la examenul specific, o sa-mi ia locul. Macar merita incercat. Si cum a zis profu’ de mate, tre’ sa lupt pana la final. Trebuie sa invat o gramada si deja ma simt obosita. Si in plus, as face-o numai in Politecnica, fiindca in Alcalà nu imi place. Nici in alt oras nu m-as duce. Prea multe cheltuieli. In Poli as avea profesori niste arhitecti de renume pe care ii admir de mult si e mult mai fain pentru job dupa. Poate chiar am noroc sa ma ia cineva la ochi buni si sa-mi gasesc de munca.
A doua optiune ar fi Traducere. As face engleza si franceza. Nu ar fi foarte dificil. Imi surade idea. Ar fi patru ani destul de usori, cu multe carti de citit, istorie (ceea ce nu mi pera convine), fara mate (care mie chiar imi place). In plus, as mai si face alte limbi straine la facultate. Are si iesiri profesionale. E cautata profesia, asa ca n-as muri de foame.
Dar sincer ce mierda vreau eu sa fac cu viata mea? Oare invat de pomana? Nu stiu cum m-as vedea in viitor, nu stiu cu cine as lucra, ca ce… Vreau sa elucidez odata acest mister. Cred ca ma gandesc prea mult el asta, ii dau prea multe ‘vueltas’ la situatie. Dar eu totdeauna am fost o persoana care gandeste prea mult inainte sa faca ceva. Totusi la final am sa decid primul lucru care imi trece prin minte. Poate pana la urma ajung sa fac orice altceva, ceva ce nici nu mi-ai fi trecut prin cap. Poate o sa merg sa fac matematica sau informatica, chiar daca nu mi se par facultati prea atractive. Poate ajung sa dau la drept. Mai stiu io?!
Deci chiar ma vad. Stiu ca o sa am foaia de matricula in mana, voi completa toate datele personale, voi face fotocopii la toate actele ce o sa-mi trebuiasca si atunci cand ajung la secretarie, exact inainte sa dau hartiile, o sa iau pixul si o sa pun optiunile mele. Cine stie, poate cu noul tip de selectividad si cu noua forma de facut media o sa pot sa ajung arhitecta sau poate traductoare. Cine stie?…
Nu stiu unde, ce si cum o sa fiu peste cinci sau sase luni. ‘No quiero ilusionarme’, iar dupa aceea sa ma deceptionez cand primesc scrisoarea acasa. Chiar nu vreau… N-ar mai trebui sa ma mai gandesc la asta. Ar trebui sa ma concentrez pe invatat, sa-mi urc nota medie macar pana la 8. Stiu ca la PAU o sa iau nota mult mai mica decat nota din liceu.
Grea decizie si e pentru o viata intreaga. E si o mare responsabilitate. Trebuie sa scriu si in iulie cand viitorul o sa fie decis.
17/02/2010
No comments:
Post a Comment