Ce e arta?....

Ce inseamna arta pentru mine? E dificil de definit.

Inseamna totul- inceputul, sfarsitul, prezentul, trecutul, viitorul... E viata, puterea de a supravietui de-a lungul timpului. Este lumea ideala in care as putea locui intotdeauna; e refugiul in care ma pot indeparta de nedreptatile contemporane; arta e o munca continua si totusi nu o povara. Pictura e un jurnal, un joc permis si la o varsta adulta, o poezie fara cuvinte; e o furtuna de mii de sentimente strivite pe panza, este lupta interioara cu tine insuti in incercarea de a te descoperi. E un oras medieval intr-o lume moderna.

Arta m-a invatat sa vad viata cu alti ochi; m-a invatat sa cred in mine, sa iau mii de decizii pe minut, sa nu-mi fie frica sa gresesc, sa iubesc culorile. Am invatat sa imi exprim iluzile si visele, speranta si iubirea, sa pictez dorinte...

Arta e copilul inca existent in mine, e cea care ma ajuta sa-mi pastrez picatura de inocenta ramasa in acest suflet normal; e o simpla doza secreta de nebunie care ma alunga din monotonia de zi cu zi.

Sper ca... va ramane prezenta in mine de-a lungul vietii si ca o sa fie calea mea in continuare...

Arta...

Te caut...

Poate ca viata ma va indruma spre soare, poate ca raul e cel care va castiga lupta, poate ca...
Visez cu ochi deschisi si imi fac planuri. Incep sa ma cunosc pe mine insumi si sa detin controlul vietii mele .
Dar totul e doar un vis, un vis care mi-ar placea devina realitate. Dar nimic nu mi-e de folos daca nu esti aici, alaturi de mine.
Intr-o tacere absoluta, te caut si visez ca te pot iubi, dar eu pentru tine n-am existat niciodata.Am fost ca o umbra intr-un vis delirant. Am fost o noapte furtunoasa intr-o zi calduroasa de vara.

Trebuie sa te gasesc si vreau sa te pot atinge. Mi-as dori sa existi, sa nu fi doar o inchipuire. Inca te mai caut...

Unde esti??

Dorinte

Pasii profunzi in ploaia tarzie... Drumul pustiu... Noaptea albastra... Luna... Ploaia cazand peste umerii goi ai tinerei fete...Se grabeste; nu stie unde. Timpul se scurge si ea alearga spre nicaieri... Vrea sa scape - de lume.Vrea sa plece departe.
Rimelul scurs pe fata ei palida... Ochii umeziti... Plange; si-alearga...
Vrea sa strige; vrea sa o ajute cineva; vrea... Dar cine o asculta? E cineva acolo? Nu... nu e nimeni.
Doar umbrele celor care nu mai sunt, umbrele indoielilor care o framanta acum, care au framantat-o in trecut si care nu o vor mai lasa in pace. E innecata intr-o mare de nimic, intr-un intuneric care o absoarbe, in umbre care o innebunesc...
Alearga mai repede, tot mai repede. Respira tot mai greu. Tzipa. Isi doreste sa lase totul in urma si sa inceapa din nou. Lupta. Lupta cu ea. Lupta cu toti. Alearga. Tzipa. Vrea... Vrea sa poata sa fie ea... Isi doreste sa nu fie o simpla actrita pe o scena fara un public sa o aplaude. Ravneste poate la mai mult, mai bun... Nu vrea sa fie o simpla marioneta in mainile celorlalti, sa poarte masca ca de obicei, sa piarda timpul cu lucruri inutile...
E destul de simplu. Nu mai vrea asta. Nu.....

La bar- l mom l lucru

Paz y guerra

Eu si nebunul de taica-meu:))=))=))=))

Tata taie porcul,
Porcul nu se lasa.
Colacul de pe masa
Face frig in casa...

Si gaina protesteaza;
Gaina buclucasha...
Mierda, ca-i acasa!!!

Gaina buclucasha

Zboara prin casa,

De coada nu poate fi trasa

Capra ráde tare

Tzopaind prin oale;

Merge la plimbare

Undeva... in oale...

Vitzelusha rage

Zburdand prin cofrage

Ca nu are oua

Sa mai bea vro doua;

Doua beri

La ma-ta sa meri.

Catzelusul canta

Suspinind de foame

Si a zis asha

-Ma-ta nu ma vrea
Ca nu am ...picioare,
Sa nu-i stau in cale.

O furnica mica-l pischa de ...picioare

Pisicutza blanda

Musca ce apuca

Ala!!! e p nuca!!

Ziua e pe duca.

Colacu' cu nuca....

L-o mancat bunica

Si-a fugit furnica

Undeva la mare,

Ca sa stea la soare

Cu coada-ntre picioare

Si a intrat in apa:

-Ui!! Da ce sarata!!!

Plaja era plina,

Plina de veceuri
-Nu, mah, de deseuri.

Ai uitat cenzura?

-Nu ca am uitat-o,

Dar m-o plictisit...

Ui ! Cu ce am gresit??

Si s-o ofilit,

Furnica o murit...

Calul face iha-iha

Vantu-o bate pe bunica
Si-o cam doare burtica...

Pe cateaua lesinata,
Au alungat-o de-acasa.

Si cocosul rapciunoshul
O uitat sa-si faca rostul.

Uite-asha e ziua toata

Cu spor si cu ciocolata

Pe la noi prin ograda;

Zi plina de veselie

Cu caii in herghelie.

Si finalul?
L-o mancat calul...:))=))=))

Atelierul - primii pasi intr-o lume de artisti

Atelierul... O simpla camera cu shevalete. Un spatiu plin de halate murdare, de panze multicolore, de mici sau mari lucrari de arta... Mic loc de recreere, o lume doar a mea... Obiecte ordonate si fara de folos pentru omul de rand stau nemiscate pe etajere. Culorile si pensulele sunt toate la un loc; paleta nu lipseste, nici n-ar avea cum... Peretii impregnati de creatie; schite, tablouri...

Candva, nu prea de mult, am inceput si eu acolo. Atelierul a devenit o a doua casa pentru mine, un univers propiu, un loc in care poti sa fi tu insasi, poti sa fi ce si cine vrei, poti sa visezi cu ochii deschisi, sa spui tot ce ai de spus fara sa te cenzureze nimeni, sa iubesti fara sa fii ranit... Poti sa ramai acolo fara ca nimeni sa te izgoneasca sau sa te judece. In acel loc, care atunci mi se parea de nepatruns, am invatat tot ce stiu acum, am facut prieteni, mi-am dezvoltat simtul artistic...

Inca imi amintesc prima oara cand am intrat in acel loc... Mi se parea magic, dar m-am simtit de la inceput ca acasa... Imi amintesc primul meu profesor de desen, prima mea colega... Primul an in acel liceu uitat de lume... Prima expozitie acolo...

Imi e dor de toate acele lucruri, de primele experiente, de primii pasi facuti in lumea artistilor... de acel atelier de la parter in care iarna inghetam de frig... Imi e dor de tot...

Nu stiu ce voi face de acum inainte, dar stiu ca desenul si pictura vor fi intotdeauna cu mine, vor ramane prima mea pasiune, primul meu vis... Atelierul va continua sa fie acolo, ma va astepta si ma va primi oricand cu bratele deschise la orice ora din zi sau din noapte, ma va asculta si ma va ajuta... va fi refugiul meu...