Atelierul... O simpla camera cu shevalete. Un spatiu plin de halate murdare, de panze multicolore, de mici sau mari lucrari de arta... Mic loc de recreere, o lume doar a mea... Obiecte ordonate si fara de folos pentru omul de rand stau nemiscate pe etajere. Culorile si pensulele sunt toate la un loc; paleta nu lipseste, nici n-ar avea cum... Peretii impregnati de creatie; schite, tablouri...
Candva, nu prea de mult, am inceput si eu acolo. Atelierul a devenit o a doua casa pentru mine, un univers propiu, un loc in care poti sa fi tu insasi, poti sa fi ce si cine vrei, poti sa visezi cu ochii deschisi, sa spui tot ce ai de spus fara sa te cenzureze nimeni, sa iubesti fara sa fii ranit... Poti sa ramai acolo fara ca nimeni sa te
izgoneasca sau sa te judece. In acel loc, care atunci mi se parea de nepatruns, am invatat tot ce stiu acum, am facut prieteni, mi-am dezvoltat simtul artistic...Inca imi amintesc prima oara cand am intrat in acel loc... Mi se parea magic, dar m-am simtit de la inceput ca acasa... Imi amintesc primul meu profesor de desen, prima mea colega... Primul an in acel liceu uitat de lume... Prima expozitie acolo...
Imi e dor de toate acele lucruri, de primele experiente, de primii pasi facuti in lumea artistilor... de acel atelier de la parter in care iarna inghetam de frig... Imi e dor de tot...
Nu stiu ce voi face de acum inainte, dar stiu ca desenul si pictura vor fi intotdeauna cu mine, vor ramane prima mea pasiune, primul meu vis... Atelierul va continua sa fie acolo, ma va astepta si ma va primi oricand cu bratele deschise la orice ora din zi sau din noapte, ma va asculta si ma va ajuta... va fi refugiul meu...
1 comment:
mda...veselul atelier de la parter....atelierul de care mi-e dor uneori...atelierul in care am cunoscut inceputl....si sfarsitul....veselul atelier in care era sa-mi pierd viata8-|:)))=)))=)))=)))
Post a Comment