Mi-e dor de acele momente, mi-e dor. Dar timpul nu ma lasa in pace. Mi-e dor de sevaletul care inca ma asteapta gol. Mi-e dor de panzele nepictate, de paleta de culori. Mi-e dor de momentele in care ma regaseam si in care puteam sa fiu eu insami, mi-e dor de momentele dintr-un vis, momentele in care poti da viata unei simple panze, pe care culorile ce amestecate pot povesti ceva, pot face istorie. Mi-e dor de acel proces de creatie in care te confrunti cu tine, in care ideile incep sa curga pe hartii, in care nimeni nu te poate opri din visat. Mi-e dor de acea libertate care te putea lasa sa zbori si te putea lasa sa pleci.
Sper sa mai pot visa in continuare chiar daca acum timpul nu ma iarta si nu vrea sa imi dea voie. Sper ca maine, intr-o noua zi, totul sa fie diferit si sa pot fi in continuare eu…
1 comment:
boo...deci io abia acu am intrat p blog...si am vazut comentariu tau....si pt un mom...am crezut k e d la....el...stii u care el:-j....in fine....iar devin melancolica...desi...pana la urma ce ar fi viata fara momentele de melancolie...is asa faine:X...mi dor sa trancanim boo:-j
Post a Comment