Azi am constatat ca visele mele n-au fundament logic. Sincer, eu nu stiu ce se intampla in creierul meu atunci cand dorm, dar toate visele de care imi amintesc par niste filme de groaza de proasta calitate. Ceva in stilul exorcistulului(stiti, filmul) , dar un strop mai light…
Deci, asa vis de mult nu s-a aflat. Eram intr-un fel de parc pentru copii cu niste bare de metal sau sarme – erau in tot cazul destul de subtiri, dar rezistau la copiii mici. Ma jucam cu o fetita de vreo 2 ani sh o ajutam sa urce pe respectiva sarma, ca dupa aceea sa coboare ca si pompierii pe bara lor. Si las pe fata sa coboare; mama ei era langa, o supraveghea. Capul copilei cade ca si cand ar fi adormit brusc, iar prin ochii ei intra acea bara. Nici urme de sange; fata nu dadea nici un semn de viata… Nici un planset sau zbierat; absolut nimic.
Acum vine partea mai interesanta. Mama ei o ia in brate nervoasa pe motivul ca de ce n-am avut EU grija de ea, ii baga mana in ochi s-il scoate. M-il arata si ma ameninta ca ma denunta la politie fiindca nam avut grija de fica-sa. Dar si ea o fost acolo!!
Facem un salt temporal sau o teleportare, cum doar in vise e posibil, si asa ajung la bunica mea acasa si le povestesc la ai mei ce s-a intamplat. Atatea griji imi faceam eu pentru asta… Pacat ca atunci m- am trezit. Ajungeam tarziu la scoala…
Acum imi dati dreptate, asa-i? Vis sadic, dar fara sange, mama aiurita si vinovati fara motive logice. Visele mele sunt scemarii pentru filmele de groaza de la americani. Chiar mi-as putea castiga viata ca scenarist sau regizor… Iar am idei tampite in creierasul asta… Oh, Doamne!!!
No comments:
Post a Comment