Oglinda

Cand privirea-ti pierduta in amurg

Si gandesti totu-n trecut,

Cand clipirea e-o lumina pierduta

Si viata e-un drum inchis…

Tu te uiti in oglinda si vezi cum iti trec anii. Ieri erai copila nimanui ce vroia doar sa se joace. Tot a nimanui ai ramas, dar drumul si-a mai deschis portile…din cand in cand… Priviri ce te-au insotit au revenit prin viata ta, iar lacrimi din nori au mai cazut candva. Sunt oamenii de care dor ti-a fost si sunt povesti ce nimeni nu le-a auzit ; sunt acele amintiri ce apar neanuntate in memorie si acele vise ce putin cate putin se incearca a indeplini… Lumini pierdute in uitarile noptilor de vara si cladiri luminate ce apar in fotografiile sterse ale vietii.

TI-au fost alatuiri toti si toate, dar tu ai uitat de ei. Oglinda nu… De aceea, de fiecare data cand te privesti in Ea, iti va aminti de toate, de toti… Vei revedea prieteni, vei retrai dureri, vei vedea amintiri si luminile noptilor pierdute in desene in tonuri moarte… Vei spera ca vei retrai vreun moment din acelea si poate se va intampla. Poate vei revedea persoane, prieteni… poate vei ajunge inca odata la ei. Dar doar Ea stie cand. Ea e Oglinda.