Ce vreau eu de la viata?

Am auzit candva, undeva, ca daca vrei ceva cu adevarat si pornesti in calatoria de a iti implini visul, exista momente in care ai vrea sa lasi tot ce ai obtinut de o parte si sa faci orice altceva in loc. Era intr-un film parca. Ma face sa ma simt bine acest gand.

Nicicand n-am crezut ca o sa ajung sa studiez arhitectura chiar daca tot timpul am vrut asta. Dar sunt aici, dupa drumul lung parcurs pana acum. Am posibilitati sa ajung mai departe dupa aproape un an.

Ma calmeaza gandul ca tuturor arhitectilor le trece prin cap in timpul facultatii sa se lase de ea. Macar nu sunt singura. Cine s-ar fi gandit?!

Ma bucur cand mi se spune ca tot ceea ce o sa fac o sa fie munca (suna a masochism, stiu), dar mai mult imi place cand ni se povesteste ca o sa facem asta de placere. Aceasta e ca sa nu se mai indoiasca nimeni ca arhitectura e meserie de oameni normali.

Stiu ca o sa ma coste mult, stiu ca o sa fie dificil sa termin, dar merita fiindca altceva nu ma vad a face.

Acum cateva zile am luat o decizie importanta. Cand o sa ma gandesc ce altceva as putea face cu viata mea sau ce vreau de la ea, atunci o sa renunt la arhitectura. Pacat ca timp sa gandesc nu prea am, si pacat ca nu ma vad facand altceva. Dar speranta moare ultima. Poate in curand ma decid... oare ce vreau eu de la viata?