ieri

Imi va fi dor de scoala chiar daca nu o voi mai recunoaste acest lucru de acum incolo. Voi spune ca abia astept sa termin, sa incep facultatea, sa vad oameni noi, sa-mi cunosc noua etapa din viata. O sa-mi fie dor de aceeasi oameni din acesti doi ani, de unele fete de oameni prosti, de privirile urate ale unora, de povestile despre razboaie si toata historia povestita de Victor, de orele in care radeam cu Pedro, de pauzele in care Mery se plangea de “ya sabes quien” sau de zilee in care era “sa-i spun, sa nu-i spun”, de zilele in care il torturam pe proful de desen sa-mi spuna cum sa fac examenul, sau sa stiu tot despre copiii profului de istorie. O sa-mi lipseasca glumele profului de mate si discutiile cu profa de lengua.

Imi voi aminti tot timpul bancile verzi si orele de franceza. Imi va fi dor de profa de engleza de anul acesta si de cum de fiecare data inainte de examen zicea ca eu trebuie sa iau 10. Niciodata nu s-a implinit.

Probabil ii voi vizita curand. 6/5/10

sperante

Conceptia mea despre viata are un stil baroc, deoarece obsesia mea imposiblila e timpul. E ca o bomba care in cateva secunde e pe cale sa explodeze. Si mi-este frica de lumea dupa explozie, ma simt nesigura, cu o teama imensa de a gresi… De ce oare sunt asa? De ce nu ma avant intr-o decizie? Oare ce imi doresc de la viata? Bani, succes, faima sau doar sa fiu fericita cu ceea ce am ales sa fac? Oare unde ma vad in o luna de acum? Mi-e dor de iluzia de copil inocent ce nu trebuia sa faca alegeri. Mi-e frica si nu stiu cum sa fac sa-mi alin teama.
Sper sa nu fie imposibil sa decid si sper sa nu ma afecte deziluzia finala.4/5/10

tribute 2 green day

i never made it as a working class hero...

amintiri

Imi amintesc cls a I-a copil innocent ce eram cu zile asa de plictisitoare petrecute la scoala. Cand intr-un final aud o veste interesanta care m-ar fi putut scoate din monotonia banalitatilor de elev, se dovedeste ca e o minciuna care sa ii faca pe oameni sa reactioneza; totul a fost parca ca un experiment social care se tot face sa se observe reactia oamenilor.

Se tot zicea k venea sf lumii pe atunci. Toata lumea era foarte speriata: vine noul mileniu, o sa murim, vai, doamne, ce ne facem… si in aceasta isterie generala, eu eram curioasa, vroiam sa vad ce se va intampla, sa traiesc apocalipsa pe pielea mea, sa vad foc si ingeri sis a aud trompete… eu vroiam sa vad cum o sa fie.

Si merg la scoala, stau in banca si ma tot uitam pe fereastra…Acelasi lucruri din totdeauna: copaci, masini, case, oameni ce trec… Nimic interesant. La un moment dat, m-am saturat si mi-am dat seama suparata ca sfarsitul lumii nu va avea loc in ziua aceia.

Oare a fost doar un experiment social? Oare se va petrece exact ca in biblie sau vom fi noi care ne vom provoca moartea planetei si sistemului solar din cauza neglijentei? Va fi in 2012 sau cum prevedea Nostradamus? Oare vom trai sa-l vedem?

Stiu ca voi astepta 21 de decembrie 2012 ca in acea zi cand eram doar o copila, cu o nerabdare neexplicabila, cu o curiozitate ce doar eu as putea sa o am… dar parca vad ca si atunci totul va fi o simpla dezamagire.

another diary thought

Ma intreb daca merita sa risti. Stiu ca e bine intr-un fel sa faci tot ce iti doresti la momentul respectiv… e mai bine sa nu regreti ceva ce n-ai facut din cauza fricii de esec.
Dar daca e vorba de sanatatea ta, de calitatea vietii tale, oare merita sa-ti asumi acel risc? Isi merita posibilitatea de a muri pe masa de operatie consecintele? Daca ai familie si din cauza unei operatii ajungi la pat tot restul vietii, fara sa te poti misca...?
La final toti o sa ajungem ori cenusa ori oase uitate intr-un sicriu. Toti vom fi devorati de viermi flamanzi si hapsani.
Sper ca n-o sa trebuiasca sa aleg intre a fi viu, dar ca o leguma si a muri. Dar viata cateodata nu iarta si trebuie sa luam decizii care ne pot condamna restul experientelor.
19/04/10