Critica

Imi amintesc orele de gradinita invatand engleza. Erau asa repetitive. Inclusiv primele ore din scoala primara de limbi straine. Eram tot timpul: “This is a dog”, “This is a frog”, “My name is…”, etc. La orele de franceaza de la inceput la fel. Dar era distractiv, cel putin mie mi se parea. Era noua noastra modalitate de a descifra o chineza care pana atunci n-am stiut-o. Era ca un joc ce starnea curiozitatea. Si parca era mult mai usor sa inveti atunci; se inregistra tot mult mai repede si stiu ca n-o sa uit niciodata baza acelor limbi straine.

Anii au trecut, dar daca cineva iti spune ca esti baba te simti jignita. Doar esti inca tanara – asa gandim noi. Din puntul de vedere al varstei creierului, putem spune ca am imbatranit, deoarece la varsta noastra el invata mai incet, refuza sa primeasca toate informatiile pe care incercam sa i le propulsam. El imbatraneste mult mai repede ca noi si ceea ce faceam cand eram mici copii nu a tinut la infinit. O sa ajungem sa uitam lucruri marunte precum ce am facut un minut in urma, sau sa nu ne amintim nimic peste noapte. Creierul este inca o tara de necucerit.

Se poate spune ca aceste paragrafe au fost un “Carpe diem” al cunoasterii adresat tinerilor si adolescentilor. Din pacate, mi se pare ca sunt printre putinii oameni care gandesc asa. Altfel n-am trai intr-o societate de oameni ignoranti. Totusi, trebuie sa ne antrenam mintea: sa citim si sa ne informam, sa invatam de-a lungul intregii vieti… Trebuie sa hranim creierul cu cultura, pentru ca, in primul rand, intr-o societate de animale civilizate, e nevoie de nesatuli. Si cum nu mai suntem canibali de milioane de ani, cuvantul nesatul adopta alt sens in acest context – nu inseamna a ne manca intre noi, ci a fi nesatului de cunoastere. Poate asa, intr-o buna zi (si nu prea indepartata, daca se poate), vom fi condusi de oameni de la care am putea invata ceva mai mult decat prostie si care chiar ar merita sa fie urmati ca lideri.