Intrebari...

Intrebarile capcana privind viitorul nostru ne pot lua prin surprindere. De cand am fost mici suntem expusi la aceeasi intrebare: « Ce vrei sa fi cand esti mare?» Bineinteles ca fiecare aveam atunci diferite raspunsuri : doctori sau doctorite, piloti, asistente, astronauti, etc. Fiecare avea visele lui.

Dar un lucru e clar. Oamenii se schimba si, in paralel cu acest lucru evident, ni se schimba ideile, perceptia care o avem despre lumea care ne inconjoara… Incet-incet avem alte visuri, alte planuri...Cu timpul, createm, ne maturizam, si intrebarea se schimba. Probabil atunci avem decis ce vrem sa devenim si nimic nu ne mai poate schimba. Sau poate ca inca incercam sa cautam solutia acelui puzzle particular al vietii. Intrebarea se transforma si ea o data cu noi; devine: “Unde te vezi peste x ani?”. Si iarasi ne poate lua prin surprindere. Dar chiar daca avem planurile foarte clare se poate intampla ca in natura - cand pare ca cerul este senin si ca ziua va fi mai mult decat placuta, norii pot lua tot cu ei, iar tie sa nu-ti ramana nimic, nici macar visul de a-ti duce planul la bun sfarsit.

Oamenii par a fi niste roboti programati a-si crea singuri planuri, ce sunt hartiile proprilor vieti. Cateodata nu-si dau seama ce fragile pot fi acele harti si in momentul in care totul pare a se prabusi, se prabusesc si ei in acelasi timp. Trebuie sa intelegem ca viata nu este doar un plan sau o harta; e mult mai mult de atat. Nu putem trai dupa reguli, planuri; mult mai bine e sa deschidem usa posibilitatilor si sa ascultam destinul. E mult mai bine cateodata sa ne lasam purtati de val.