Si in tarile astea, din motiv de a supravietui din punctul de vedere economic, stam gramada; asta inseamna doua sau trei familii la un loc intr-un apartament de doua, trei camere, salonu plin, randuri la bucatarie, la baie, etc. Am trait si asa la inceput. Dar in primul apartament erau oameni faini si de treaba, chiar daca era baia ocupata mai tot timpul. Dar cand am venit aici de tot, ca sa stau, ne-am mutat si din acele 8 persoane ce stateam acolo am redus la 5 numai intr-un apartament.
Eram 2 « familii », daca ei se pot numi asa. Noi si ei. Nu zic asta pentru ai judeca. Erau Lascu (nume straniu, pana nu l-am auzit n-am crezut ca exista) ce avea familie in Romania si copii (niste fete de varsta mea) si Cornelia ce si ea avea familie, cu 3 baieti daca imi amintesc bine.
Primul ce s-a mutat in apartament a fost el, dupa ne-a adus-o pe ea si pana dupa cateva luni, nu ne-am dat seama ca sunt impreuna. De fapt, nici nu ne-am fi dat seama de situatia lor exacta, de familia din Romania. S-au dat de gol cand ne-au aratat poze cu copiii.
De fapt, erau si usor de ignorat. Nici nu-ti dadeai seama ca erau in casa. Destul de silentiosi tipii… Erau seara numai la bucatarie (necazul meu si al lui Gigi) si la baie (chestia faina ii ca se spalau impreuna- nu consumau atata apa). Instinctul meu de a face economie se vede si din asta.
La bucatarie erau din ce in ce mai grozavi. Aveau program in timpul saptamanii seara. Mancau carne facuta intr-un stil in care imputeau toata casa, carne pane, mici care facuti in casa put ingrozitor, etc. Nici macar nu stiau sa aeriseasca, sau daca aeriseau ne imputeau hainele… Duminica mai faceau niste maglavaisuri (daca exista cuvantul in romana. Sincer habar n-am, dar suna puturos) care aratau ciudat: era ori supa de varza, ori o chestie rosie, ori o kestie bej. Le numesc chestii pentru ca nici macar nu stiu ce feluri de mancare erau. Din cand in cand, cand Gigi facea de mancare (pizza, tort, carne, orez, orice), Lascu era prezent in bucatarie. Nu ne lasa in pace. Incepea: «Ce mai faci de mancare?... Ah, buuun…» Si prezent era acolo. Facea ce facea si aparea iar. Era mai rau ca o femeie gravida sau ca un copil mic. Intreba cum se face si dupa cateva zice si ei aveau facuta pizza, lasaña, prajituri. Cateodata o mai cumparau, fiindca daca o faceau ei,nu le iesea mai deloc. Mai buna e mancarea facuta de altcineva, nu-i asa? Luam noi capsuni; luau si ei. Luam noi lube, aveau si ei. Tot ce aveam noi, aveau si ei. Concluzia din asta ar fi ca daca vreti sa vedeti un barbat gravid (daca ar fi posibil genetic), il sun imediat si poate se face celebru peste noapte. Intrebarea ar veni dupa 9 luni cand s-ar vedea ca nu iese nimic; pana atunci, ne-ar putea minti pe toti, ca simtomele le are destul de bine definite.
Si, de cand i-am aflat numele (it’s kind of funny in Romanian), m-am tot intrebat oare la ce s-a gandit mama lui cand i-a pus numele. E grea intrebarea de raspuns, dar am o ipoteza (nu ipotenuza): “Te Las-cu…. Mircea ca eu plec in lume. Te Las-cu… Ion ca n-am chef sa te vad. Te Las-cu vecinu’ Mitica ca tare rau mi-ai iesit, copchile…” sau poate: “Te Las-cu curu’n soare?” Ar fi un nume bun de telenovele, asa-i? Sau macar pentru un sketch de TV? Oare pot capata faima pe un scenariu cu ei? Ar fi o ridiculizare a comportamentului romanilor in strainatate sau poate adevarul.
Cand au plecat in final, am intrat la ei in camera si era plin de mucegai negru si mizerie. Se mai si plangeau ca incep hainele sa miroase urat. Ma intreb oare de ce nu au curatat. De puturosi sau oare chiar le placea sa stea in grajd?
Si l-am lasat cu curu’n soare; de fapt, pe amandoi. Sper ca au grija sa nu se arda, ca sincer dor cam mult arsurile de soare. Cine stie pe ce drumuri mai umbla si cei doi amorezi…
Cu cine ajungi sa stai in casa…
No comments:
Post a Comment