Despre viata....

Viata noastra este delimitata de nevoia de a ne gasi un rost. E poate un mod prin care oamenii isi justifica existenta; e poate lumina pe care o cautam tot timpul sau un destin pe care incercam sa-l scriem in acelasi timp in care parcurgem cararea vietii. Obsedati fiind de un timp ce ne cronometreaza toate miscarile, luam decizii in fiecare ora, minut, secunda sau milisecunda ce trece si se pierde probabil in uitare. Unele din acele decizii le uitam, iar altele ne marcheaza restul vietii.

Si viata e ca o sursa de obstacole: uneori poti merge inainte fara sa fi nevoit sa treci peste ele, iar cateodata drumul pare a fi blocat si trebuie sa o iei de la inceput. Iti dai seama ca tot ceea ce cunosti e plin de greseli ce pot fi facute de tine sau de altii. Asa inveti; parca am fi un mecanism programat pentru a ne indrepta spre un obiectiv pe care noi il alegem si il urmarim. Dar pentru a descoperi acel obiectiv, acel rost in viata ce toti il avem, e un drum destul de lung plin de indecizii, frici inutile, deziluzii, inimi lasate pe drum…

Am parcurs o parte din drum, din cararea vietii mele. Am vrut sa fiu arhitecta, dar de fiecare data cand ma imaginam, ma gandeam ca imi va fi imposibil, ca o sa fie un regret din trecut si ca o sa ma gandesc la el doar ca la un subiect tabu. Incercam sa gasesc alte solutii, « plans b », cu care sa ma fi putut simti implinita. Vroiam sa nu simt durerea visului neimplinit. Era ca un refugiu ce-l cautam cand incepe ploaia torentiala, o ascunzatoare in care vrem sa ne refugiem mintindu-ne ca o sa fim fericiti intr-un destin strain.

Dar imposibilul s-a facut de odata posibil, iar visul pare a fi pe cale sa se realizeze. Chiar daca inca sunt obstacole, inca mai am ani de munca, inca incerc sa cred ca n-o sa fie posibil… totul e doar o lupta impotriva normalului in care toti incearca sa te doboare, iar tu esti unica care decide daca vrei sa-ti uiti visul in sertar sau sa continui pana la final. Drumul poate fi lung, dar sper sa merite toate acele piedici puse de timpul egoist.