marea a fost de vina

Se lasa purtata de valuri plina de inocenta pe care a uitat-o de mult. Luminile din trecut se pierdeau incet in intunericul acelei noptii. Timpul parea ca s-a oprit in loc pe acea plaja pustie. Luna ii urmarea toate miscarile, dar ei nu ii pasa. Era pentru prima data fericita. A uitat de toate piedicile care i s-au pus in trecut si simtea libertatea din nou. Avea din nou incredere, stia ca totul va iesi bine si ca nimic nu ii va sta in cale. Chipul ei tanar era din nou plin de lumina. Era fericita pentru intaia data dupa mult timp. Iubea marea si mirosul nisipului care ii atingeau degetele. Noaptea ii vorbea in soapta; ea asculta atenta. Ea… doar ea in acel loc magic... Sufletu-i era niste bucati frante din realitati pierdute, piese amestecate de vise ridicole, borcat de dulceata golit de demult, valiza goala pierduta-ntr-un vagon pustiu. Ochi-i sunt raze de soare si miros de trandafiri. Parul ii zburda in aerul cald si linistit al noptii. Luna-i zambeste: vrea sa-i fie prietena. Marea o cheama la ea, o alinta cu un cantec de leagan. Marea… da, marea a fost de vina.